Americanii

Au venit americanii in in vizita anuala,obisnuita in Romania. Recunosc ,sunt fan America si am o mare placere sa le urmaresc modul de viata in emisiuni si filme.Cind am vizitat o bucatica de America am fost asa de emotionata ca nu m-am putut relaxa suficient ca sa savurez distractia.Abia dupa luni de zile, cand am revazut filmele si pozele , am realizat unde am fost si ce am facut . Bucuria a fost mai mare pentru ca, stand pe fotoliul meu, am putut sa strabat 12 fuse orare-invers intr-o clipita si sa fiu din nou in Hawaii si in Las Vegas. Acum o saptamana a venit America in casa mea; amicii americani ,pe care-i revedem in fiecare toamna de cinci ani,au venit sa ne viziteze ; am avut ocazia sa-i am aproape si sa le multumesc pentru un gest pe care l-au facut cind am fost acolo, sa-i am aproape si sa-i cunosc mai bine si sa-mi dau seama de ce-i plac pe americani. Sunt oamni politicosi,atit de politicosi cit imi doresc sa fiu si eu cu cei din jur (dar nu reusesc) ,expansivi ,maninca putin si beau sa se distreze nu sa se imbete, uita ce virsta au ,danseaza si rid din inima .Te poti simti bine cu ei si poti aprecia caldura unei relatii cu oameni cu care aparent ai in comun doar meseria.Romanii cind pleaca afara duc cadouri gen servetele populare,blide inutilizabile si tuica...asta da ! daca e buna.Americanii aduc carti cu imagini minunate din tara lor,stegulete si evident whisky.Am primit albume cu imagini pe care nici nu le-am visat ,imagini din muntii lor care mi-au incantat sufletul...Stiu am o perioada melancolica ,o dispozitie de toamna...As colinda toate padurile invapaiate de rosul frunzelor si as aduna tot aurul frunzelor...

VINATOR

Minastirea Dealul ...locul unde sade Dumnezeu .Asta-mi inspira acest minunat lacas pe care-l cunosc din copilarie si-l vizitez periodic .Acum citeva zile am mers acolo .Totul era la fel de frumos ,curat si plin de flori.Am avut acelasi sentiment de liniste sufleteasca si visam cu ochii deschisi ca pot sta pe treptele lustruite de pasii sfiosi ai maicutelor, cu o carte in mina si nimeni si nimic nu ma poate tulbura...Eroare !Chiar si-n curtea manastirii a intrat un duh rau :motanul batrin cu un ciuline agatat in coada care fara pic de piosenie in suflet incerca sa vineze porumbelul protejat de maicute.Oare Dumnezeu va permite acest fapt?

Rulouri de pui cu ficat si busuioc

Pulpe de pui fara piele si dezosate( atitea cite va trebuiesc),ficat de pui,rosii ,busuioc,ulei de masline ,brinza telemea ,scobitori.
Se pun pe partea dezosata a pulpei 1/2 ficat de pui,o felie de rosie,sare ,piper si frunze de busuioc .Se ruleaza,se fixeaza cu scobitori (sa formeze un rulou) ,se pun in vas de sticla termorezistenta,se stropesc cu 5-6 linguri de ulei si se acopera .Se coc la 180 grade cam 30 minute. Se taie rosii decojite si se acopera carnea cu jumatati de rosii. Se coace din nou compozitia pina se patrund bine rosiile .Se rade deasupra telemeaua si se rumeneste putin .Se scot scobitorile si se aseaza carnea pe platou ornat cu crengute de busuioc.Se pot servi cu garnitura de paste fierte si "trase " in tigaie cu putin ulei de masline ,sare si piper.

Sarea in bucate

Identitatea culinara a Americii este discutabila si este normal sa fie asa atata vreme cit America este un melanj de culturi care se exprima culinar prin amintirile aduse in bagaj de catre locuitorii acestui stat-continent.Pe oameni ii cunosti studiind, intre altele , ce si cum mananca,afli multe despre personalitatea lor afland cat aloca unui gest fiziologic gest care , de obicei, este insotit de un intreg spectacol. America este locul oamenilor grabiti care pun, se pare ,pret mai mult pe alte parti ale zilei decat pe cele in care ar trebui sa manance .Acesta este motivul pentru care aproape toata mancarea vinduta in America se poate lua la pachet,se serveste in recipiente de carton si se poate manca pe strada.Am fost uimita sa vad in plin centru Manhattanului o mare de cortulete in care se vindeau diverse obiecte dar si multa mancare( "ziua natiunilor" daca nu ma insel) preparata ad-hoc si servita pe strada.Mirosuri nebunesti te invaluiau ,te faceau sa fii pavlovian dar... nu!Un reflex mai puternic ,acela de autoprotectie , mi-a dictata sa nu mananc pe strada .Si acum am in minte niste frigarui de oaie care sfaraiau pe carbuni incinsi...eh!Voi ramane cu gindul la ele dar cu satisfactia ca nu am vizitata niciun spital.Acelasi stil de a minca la repezeala l-am intalnit si in Atlanta si in Las Vegas si in Hawaii.Sigur ca sunt si restaurante de clasa unde poti minca stand pe scaun si admirand cristalul paharului dar eu vreau sa vorbesc despre acele restaurante in care intra omul de rand si care sunt cate 3-4 pe fiecare colt de strada. Cred ca mancand mai mult stand in picioare,mergand si avand in mana vase si ustensile de plastic mancarea pare sintetica .Creerul meu de european care pune pret pe forma si pe continut in mod egal a refuzat sa aiba senzatii placute si singurele amintiri legate ce ce si cum am mincat in America sunt neplacute.Urmaresc itinerarii culinare diverse la tv intre care si emisiuni facute in si despre America si aflu cu surprindere ca ceea ce am vazut eu este doar o parte neinteresanta a vietii de oras ,aflu ca traditiile sunt bogate si ca au stil in a pregati,servi si consuma mancarea...total diferite de amintirile mele.Gustul insa este incontestabil unul pe care nu vreau sa mi-l amintesc prea des : mincarea americana are gust pregnant dulce.Pentru un om care maninca muraturi,salate cu peste sau branza,pentru cineva care provine dintr-o tara in care proverbul"ca sa cunosti un om trebuie sa mananci un sac de sare cu el" si povestea "sarea in bucate"este spusa tutoror copiilor a fost greu de inghitit acasta mancare dulceaga.

Peste umplut

M-am decis sa scriu nenumaratele retete de mincare pe care le stiu nu de alta dar unele sunt fenomenale si ar fi pacat sa ma bucur doar eu de ele.Cele mai interesante sunt cele de peste.
NECESAR-un crap de 2-3 kg( pentru 4-6 persoane depinde cit sunt de lacomi si de flamanzi) curata de solzi si eviscerat.
-rosii 3,ardei gras 2,ceapa 2
-ulei de masline 3-4 linguri
-sare.piper,rozmarin,cimbru
Se spala se sareaza si interior si exterior,se pipereaza si se umple cu o compozitie de rosii taiate marunt,ceapa si ardeiul,rozmarin si 2 linguri de ulei. La exterior se unge cu ulei se impacheteaza in folie de staniol si se frige pe gratar cu carbuni asa impachetat.Cind este gata(cam 30 minute se desface folia si se lasa pe gratar sa iasa aburii din compozitie .Se transfera pe un platou si se serveste cu sos de usturoi amestecat cu boia dulce si iute se ardei(mujdei facut cu ulei si sare ca o mioneza) cu cartofi natur sau mamaliga.Cine nu iubeste usturoiul poate pune lamaie verde sau normala si -l serveste cu cartofi.

AU INFLORIT POMII!

PASTE FERICIT !

Vine Pastele, trebuie sa ne gindim unii la altii si sa ne transmitem urari (calde si parfumate cu fripturica de miel ,oua rosii si cozonac!!!)

Iepurasul sa va aduca cea mai frumoasa zi de Paste iar Bunul Dumnezeu sanatate si noroc ! La miezul noptii de Inviere, in gindul meu, va voi spune "HRISTOS A INVIAT !"

AMINTIRI IN CASCADA

Ma gindesc uneori la toate locurile prin care am calatorit si fac diverse clasificar/asocierii in functie de impresia cea mai pregnanta pe care mi-au lasat-o:

Cel mai straniu loc :Templele megalitice din MALTA.

Cel mai" indepartat "loc de cultura europeana:China.

Tara fara identitate culinara:Statele Unite ale Americii.

Locul in care femeile nu au chip:Pakistan.

Locul in care dovlecii,porumbul si merii sunt soldati foarte disciplinati:Austria.

Tara in care strazile se curata cu aspiratoare iar gunoierii sunt imbracati ca doctorii :Germania.

Tara in care nu am reusit sa citesc nici un indicator de circulatie si in care am ratacit de doua ori drumul:Ungaria

Tara care si-a instruit politistii si vamesii la SS :Cehia.

Tara in care te simti cantr-un album de arta:Italia

Locul in care vitrinele magazinelor seamana cu expozitii de obiecte nepretuite: Cannes din Franta

Locul in care ma simt ca acasa :Balcic-Bulgaria.

Tara pe care nu mi-o amintesc Slovacia.Si as putea continua.

Am ezitat, in mintea mea, sa-mi fixez astfel amintirile dar nu pot depasi momentul primei impresii daca nu-l trec in revista. Abia apoi vin celelalte amintiri in avalansa.De exemplu cea mai teribila trecere prin anotimpuri a fost intre Hawaii ,Utah si California: vara( desi era noiembrie), iarna si inceput de toamna .De cite ori ma gindesc la acea calatorie am senzatii termice contradictorii.

Creerul uman este ca o matrice pe care trebuie s-o parcurgi pas cu pas inainte de a ajunge in punctul de interes .Trecerea poate fi foarte rapida sau se poate face pe indelete parcurgind.In momentul introspectiei retraim toate senzatiile si perceptiile care au ajutat la fixarea amintirii respective : imagini,gusturi,mirosuri,stari create de context .Amintirile prea violente sunt reprimate de creer daca retrairea lor este daunatoare intregului.Acesta este motivul pentru care mai ales creerul copiilor uita anumite impresii .Ca si asupra adultilor mediul a produs o amprenta mentala dar chimia lor si incapacitatea de a estompa violenta unor impresii fac ca ele sa fie puse in "sertarasul secret incuiat" in numar mai mare decit de catre adulti.Nu stiu mare lucru despre memoria virstelor inaintate ( si cind o sa aflu ...nu-mi va fi de folos probabil) dar cred ca in timp capul nostru se plictiseste sa tot lucreze febril de cite ori i se cere si-si declina competenta lasind prea multe evenimente incuiate in acel sertar.Ca sa nu patesc asta vreau sa -mi fixez amintirile prin mecanisme " in cascada" cara sa-mi permita, cind si cind, sa le retraiesc sau sa le scriu.

Vis de 16 februarie

Pe saisprezece februarie era ziua ei si-i spuneam "La multi ani mama!"Uneori puteam sa merg sa o imbratisez alteori nu dar, in fiecare zi de 16 februarie , ma gindeam la ea .Acum doar ma gindesc la ea si de fiecare data ,automat , la omul care i-a luat viata .Cred ca el o poarta mult mai des in gind decit o port eu....Nedrept ...Acolo, sub bradul unde este inmormintata probabil au ramas si lacrimile mele de nu mai pot plinge .Probabil nu trebuie sa pling ci sa mi-o amintesc asa cum a fost aproape mereu zimbitoare si calda ca o prajiturica coapta de ea,ca o cireasa din pomul din gradina casei ,ca o narcisa dintre cele citeva sute care rasar in lungul aleii pe care nu mai trec dcit furnicile.Cind vreau sa ma culc ma gindesc la bratul ei care ma inconjura, tintuindu-ma in pat, cind eram copil si nu voiam sa dorm . Am urit sa dorm de cind ma stiu ,mi se pare o pierdere de timp si din acest motiv am avut aproape doi ani insomnii .Adormeam pe la 4-5 dimineat ...citeam sau vedeam filme la nesfirsit.O prietena imi recomanda somnifere fara sa remarce cit de linistita si odihnita eram. Acum nu mai am insomnii ,adorm ,visez si ma trezesc obosita de multele evenimente care se petrec in somnul meu.Des o visez pe mama si in vis ii spun ceea ce nu i-am spus cind traia sau merg cu ea in locurile pe care stiu ca ar fi vrut sa le vada...este aproape o dimensiune paralela in care totul se poate chiar sa si zbori uneori.Pacat ca intotdeauna te trezesti prea repede.

Balcicul din sufletul meu

Mereu mi-a placut sa calatoresc ;cind eram de vre-o cinci ani locuiam cu parintii intr-un sat dobrogean Beidaud.Amintirile sunt foarte estompate si vad ca-ntr-o fotografie veche muntii Macinului in zare , poiana cu bujori salbatici infloriti,izvorul care tisneste dintr-o piatra unde se faceau pelerinaje de" izvorul tamaduirii" ,simt vintul uscat care ridica ciulinii pina la cer si ma vad pe mine haladuind prin acest peisaj aproape lunar cautind cioburi colorate si hirtiute din care sa-mi fac jucarii caleidoscopice.Acea calatorie din care m-a recuperat tata istovit si cu ochii inotind in lacrimi,mama fara glas de cit ma strigase inca nu s-a sfirsit pentru mine.Acum, de cite ori plec in calatorii , in sufletul meu , le cer voie parintilor ca sa nu-i mai ingrijorez...In vara asta ,ca aproape in fiecare an , am mers la Balcic. Este un loc in care ,daca incid ochii ,ma simt ca in Dobrogea copilariei :simt aceleasi mirosuri si ma invaluie acelasi vint.Anul acesta a fost altfel...am vazut Balcicul cu alti ochi ...era o forfota pestrita de oameni care vorbeau tare ,copii care alergau printre boarfele de bazar insirat pe strazi ,muzica stupida care te asurzea...Am alergat prin Balcic indurerata sa regasesc ceea ce pierdusem: linistitul Balcic cu strazi in panta pe care trec 10 masini pe zi,cu parculete mici in care batrinei de treaba joaca sah,cu case din piatra si lemn combinate in cel mai interesant mod ...In urma cu vre-o 8 ani am oprit linga un grup de oameni pentru ca ratacisem drumul M-am chinuit sa-mi amintesc cuvinte bulgaresti din vremea cind prindam bulgarii la tv si intr-o combinatie de ruso-bulgara am cerut lamuriri.Oamenii au incercat sa ne ajute explicindu-ne mai mult cu miinile .Unul dintre ei spune celorlalti:nenea deseneaza-le pe hiria asta ! vorbea romaneste clar ,fara accent fara greseala.Era Stepan Stepanovici ,nu e o gluma ;era un roman,toti erau romani oameni de peste 70 de ani amabili si simpatici. Nenea Stepan a mers cu noi si ne-a aratat locuri nestiute din palatul reginei .Anul acesta m-am gindit ca nenea Stepan, un om sensibil si inimos, este trist ca orasul lui ,in goana dupa turisti ,a pierdut farmecul din anii trecuti.Mergem undeva intr-o zona alba aproape a orasului , deasupra marii sa beam lapte batut si sa mincam plcinta dobrogeana sarata apoi coboram linga mrea Neagra care la Balcic isi uita numele si devine albastra si limpede.Si de fiecare data mergem la palat unde orele trec altfel,mai incet ,unde frunzele copacilor si firele de nisip spun povesti despre regii si regine.Aici Balcicul a impietrit si-l poti regasi oricind la fel de frumos si de linistit daca stii ungherul in care sa-l cauti.

Biserica Densus

La Densus in Tara Hategului se gaseste o biserica "...bizara, facuta din marmuri si coloane, culese de la Sarmizegetusa. Un mic stâlp din cei patru care sustin ingusta turla e o stela romana purtând numele lui Longinus. E o marmura cu o inscriptie eleganta, luminoasa, frumoasa precum o statuie. Ascunsa in umbra, abia luminata de câteva suvite de soare venind pe niste ferestruici... face impresia unei opere divine furata de genii nocturne" (George Calinescu).
Neobisnuita constructie se afla in apropierea ruinelor Sarmizegetusei si a nascut multe controverse intre oamenii de stiinta (asa am citit in multe articole publicate despre biserica Densus). Unii au considerat ca la inceput biserica a fost mausoleul generalului roman Longinus Maximus, ucis de daci; altii au considerat ca este construita pe locul si cu materialele unui templu roman al zeului Marte; Nicolae Iorga a considerat ca monumentul a fost construit in secolul al XVI-lea, iar istoricul de arta Vataseanu, in ultimul sfert al secolului al XIII-lea.
Aceasta biserica este construita din bolovani de râu, caramida cu inscriptii romane, capiteluri, pietre funerare, tuburi de canalizare luate din Ulpia Traiana .

Este un loc de trecut pe agenda de calatorie .Un loc de intersectie a religiilor?Un loc de intersectie al culturilor?Poate si una si alta dar oricum ar fi, te rog sa treci pe agenda ta de calatorie spirituala acest loc.