Mereu mi-a placut sa calatoresc ;cind eram de vre-o cinci ani locuiam cu parintii intr-un sat dobrogean Beidaud.Amintirile sunt foarte estompate si vad ca-ntr-o fotografie veche muntii Macinului in zare , poiana cu bujori salbatici infloriti,izvorul care tisneste dintr-o piatra unde se faceau pelerinaje de" izvorul tamaduirii" ,simt vintul uscat care ridica ciulinii pina la cer si ma vad pe mine haladuind prin acest peisaj aproape lunar cautind cioburi colorate si hirtiute din care sa-mi fac jucarii caleidoscopice.Acea calatorie din care m-a recuperat tata istovit si cu ochii inotind in lacrimi,mama fara glas de cit ma strigase inca nu s-a sfirsit pentru mine.Acum, de cite ori plec in calatorii , in sufletul meu , le cer voie parintilor ca sa nu-i mai ingrijorez...In vara asta ,ca aproape in fiecare an , am mers la Balcic. Este un loc in care ,daca incid ochii ,ma simt ca in Dobrogea copilariei :simt aceleasi mirosuri si ma invaluie acelasi vint.Anul acesta a fost altfel...am vazut Balcicul cu alti ochi ...era o forfota pestrita de oameni care vorbeau tare ,copii care alergau printre boarfele de bazar insirat pe strazi ,muzica stupida care te asurzea...Am alergat prin Balcic indurerata sa regasesc ceea ce pierdusem: linistitul Balcic cu strazi in panta pe care trec 10 masini pe zi,cu parculete mici in care batrinei de treaba joaca sah,cu case din piatra si lemn combinate in cel mai interesant mod ...In urma cu vre-o 8 ani am oprit linga un grup de oameni pentru ca ratacisem drumul M-am chinuit sa-mi amintesc cuvinte bulgaresti din vremea cind prindam bulgarii la tv si intr-o combinatie de ruso-bulgara am cerut lamuriri.Oamenii au incercat sa ne ajute explicindu-ne mai mult cu miinile .Unul dintre ei spune celorlalti:nenea deseneaza-le pe hiria asta ! vorbea romaneste clar ,fara accent fara greseala.Era Stepan Stepanovici ,nu e o gluma ;era un roman,toti erau romani oameni de peste 70 de ani amabili si simpatici. Nenea Stepan a mers cu noi si ne-a aratat locuri nestiute din palatul reginei .Anul acesta m-am gindit ca nenea Stepan, un om sensibil si inimos, este trist ca orasul lui ,in goana dupa turisti ,a pierdut farmecul din anii trecuti.Mergem undeva intr-o zona alba aproape a orasului , deasupra marii sa beam lapte batut si sa mincam plcinta dobrogeana sarata apoi coboram linga mrea Neagra care la Balcic isi uita numele si devine albastra si limpede.Si de fiecare data mergem la palat unde orele trec altfel,mai incet ,unde frunzele copacilor si firele de nisip spun povesti despre regii si regine.Aici Balcicul a impietrit si-l poti regasi oricind la fel de frumos si de linistit daca stii ungherul in care sa-l cauti.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu