Ma gindesc uneori la toate locurile prin care am calatorit si fac diverse clasificar/asocierii in functie de impresia cea mai pregnanta pe care mi-au lasat-o:
Cel mai straniu loc :Templele megalitice din MALTA.
Cel mai" indepartat "loc de cultura europeana:China.
Tara fara identitate culinara:Statele Unite ale Americii.
Locul in care femeile nu au chip:Pakistan.
Locul in care dovlecii,porumbul si merii sunt soldati foarte disciplinati:Austria.
Tara in care strazile se curata cu aspiratoare iar gunoierii sunt imbracati ca doctorii :Germania.
Tara in care nu am reusit sa citesc nici un indicator de circulatie si in care am ratacit de doua ori drumul:Ungaria
Tara care si-a instruit politistii si vamesii la SS :Cehia.
Tara in care te simti cantr-un album de arta:Italia
Locul in care vitrinele magazinelor seamana cu expozitii de obiecte nepretuite: Cannes din Franta
Locul in care ma simt ca acasa :Balcic-Bulgaria.
Tara pe care nu mi-o amintesc Slovacia.Si as putea continua.
Am ezitat, in mintea mea, sa-mi fixez astfel amintirile dar nu pot depasi momentul primei impresii daca nu-l trec in revista. Abia apoi vin celelalte amintiri in avalansa.De exemplu cea mai teribila trecere prin anotimpuri a fost intre Hawaii ,Utah si California: vara( desi era noiembrie), iarna si inceput de toamna .De cite ori ma gindesc la acea calatorie am senzatii termice contradictorii.
Creerul uman este ca o matrice pe care trebuie s-o parcurgi pas cu pas inainte de a ajunge in punctul de interes .Trecerea poate fi foarte rapida sau se poate face pe indelete parcurgind.In momentul introspectiei retraim toate senzatiile si perceptiile care au ajutat la fixarea amintirii respective : imagini,gusturi,mirosuri,stari create de context .Amintirile prea violente sunt reprimate de creer daca retrairea lor este daunatoare intregului.Acesta este motivul pentru care mai ales creerul copiilor uita anumite impresii .Ca si asupra adultilor mediul a produs o amprenta mentala dar chimia lor si incapacitatea de a estompa violenta unor impresii fac ca ele sa fie puse in "sertarasul secret incuiat" in numar mai mare decit de catre adulti.Nu stiu mare lucru despre memoria virstelor inaintate ( si cind o sa aflu ...nu-mi va fi de folos probabil) dar cred ca in timp capul nostru se plictiseste sa tot lucreze febril de cite ori i se cere si-si declina competenta lasind prea multe evenimente incuiate in acel sertar.Ca sa nu patesc asta vreau sa -mi fixez amintirile prin mecanisme " in cascada" cara sa-mi permita, cind si cind, sa le retraiesc sau sa le scriu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu